inia.

mi-a venit acum cateva zile o idee dupa ce mi-am amintit un episod de la scoala.

pana acum mi se spunea in cele mai diverse forme incluzand animale, diminutive, invective asa ca am zis sa mai schimbam putin situatia si de acum sa devin inia.

inia pentru ca suna a fata usor vulnerabila. inia pentru ca suna a fata care stie ce vrea. inia pentru ca scrie si face poze si deseneaza. inia pentru ca asculta muzica. inia pentru ca ii place sa se uite la case vechi si la statui. inia pentru ca ii place muntele, pentru ca marea neagra i se pare murdara si urata. inia pentru ca iubeste ploaia, pentru ca sta in soare, pentru ca mananca fulgi de zapada. inia pentru ca nu-si da seama cand iubeste si cand se preface, pentru ca stie cand zambeste si cand se preface. inia pentru ca ii place ciocolata, pentru ca mananca visine si cirese si adora cartofii copti. inia pentru ca alearga atunci cand realizeaza ca intarzie. inia pentru ca are grija de ea si se dedubleaza adesea. inia pentru ca nu a reusit inca sa-si muste buza de jos pana la sange. inia pentru ca e rea si egoista. inia pentru ca are pisica. inia pentru ca ii se pare boem.

inia pentru ca e nascuta in aprilie si inia suna a primavara, a ploaie si a muguri si a frunze dezghetate.

Despre iubire.

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… – Din sl. ljubiti.(sursa DEX online)

Iubire. Definitia de dictionar nu prea lamureste pe nimeni. E ca si cum ai face autopsia unui fluture. Nu isi are rostul, nu are sens. E degeaba si dupa nu ramai decat cu imaginea unui fluture intins pe spate, paralizat si cu picioarele subtiri inclestate  si cum un gust amar. Un gram de praf care nu mai palpita. Un gram de praf pe care il sufli si se imprastie in aer, colorand in jur si lasandu-se sa cada precum un abur mort si sec, iar cand ajunge pe pamant totul se ingroapa timid in podea. Nu o sa poti niciodata sa te subscrii la definitia pe care o da cineva iubirii. Dragostea o descoperi singur, ti-o inventezi singur. Iubesti ce vrei, cum vrei, cat vrei. Lumea ta cu libertate absoluta in care nu se instaleaza nici teroarea si nici anarhia. Iubirea se construieste in fata ta pornind ca o proiectie din adancul tau, poteca se lumineaza cat tii ochii inchisi si visezi.

La fiecare primul fior apare diferit, mai devreme sau mai tarziu, mai puternic sau mai superficial, mai placut sau mai dureros. Nici nu iti dai seama ce se mai intampla cu tine, dar iti place, de ce ai pleca? Dar, pentru ce ai ramane? Ramai pentru ce e nou, pentru ce nu stii si nu stii daca e bine sa afli. Dar, trebuie sa afli. Trebuie. Vrei sa afli. Trebuie sa mergi prin intuneric sa vezi ce usa se deschide. Am mers pe culoar pipaind peretii care-si ascundeau conturul in bezna. Am mers si s-a deschis apoi, larg, o usa. Si am intrat.

Si era primavara. Vantul adia si era placut. Purta in brate frunze, purta si praf, purta si fosnet. Eram a3a. A 3a A, Scoala cu clasele I-VIII nr 150, Sf. Elefterie. Primavara purta pentru mine aroma celor trei luni de vacanta, gustul dulceag al libertatii asa cum o percepeam eu.

Orele se terminasera, dar stateau cu doi colegi si ne jucam. Cei doi erau colegi de clasa si erau a patra. Nu stiu cum o chema pe ea, dar pe el il chema Bogdan. Era un pustiu slab, blondut. Nu stiu ce ochi avea pentru ca pana la 14 ani am pastrat secret faptul ca nu pot distinge culorile care alcatuiesc irisul. Era mai scund ca mine, doar cu putin si vorbea foarte dragut. Era sasait si usor ragusit, dar avea un timbru asa de placut. Cea mai plina voce si inca pot sa o aud. Nu zice nimic concret, dar trebuie doar sa o aud, sa stiu ca e acolo, ca e in siguranta. Ca nu o pierd, ca nu o uit e tot ce conteaza pentru mine. Nu stiu cate fete il placeau, dar pentru mine a fost mereu cel mai dragut coleg. Imi placea de el la nebunie, dar eram timida. Ma bucuram ca eram prieteni buni si putea sa stau cu el si ma facea sa rad, sa fiu fericita si sa simt cum fiecare moment cu el era prea scurt si fiecare moment fara el prea lung. Nu stiu daca ne-am imbratisat vreodata, nu am simtit atunci nevoia.

In acea zi am stat sa ne jucam ceva, parca dracul si culorile se numea. Eu si fata cu care eram ne alegeam cate o culoare fara sa-i spunem lui Bogdan. Apoi el venea si trebuia sa ghiceasca una din culori. Prima data a ghicit-o pe a prietenei mele. Ea a pornit cu un scurt avans si Bogdan dupa ea, trebuia sa alerge nu stiu ce distanta si apoi sa se intoarca de unde a pornit fara sa fie prins de Bogdan pentru a castiga. Dar a prins-o cand erau langa terenul de baschet. Castigase el. Se intorcea victorios alaturi de ea cu pasul sigur si razand. Am reinceput jocul si am auzit culoarea pe care o alesesem. Am inceput sa fug. Nu stiam ce sa fac – sa il las sa ma prinda? sa castig eu? Si am ajuns langa locul cu terenul de baschet si terenul de fotbal. Erau cativa copaci plasati pentru a desparti cele doua spatii si am inceput sa alerg printre ei. Nu mai aveam nici o strategie. Radeam si simteam cum sangele imi invadeaza tot corpul si ma rugam sa nu fi avut obrajii rosii. Ma si uitam inapoi sa vad ce avans am, o luam zig-zag printre copaci. Ii auzeam pasii si rasul. Era aproape. Si apoi nu stiu ce s-a intamplat dar am ajuns inapoi. Nu fusesem prinsa. Castigasem. Adversarul meu din joc, iubirea mea din celalalt ‘joc’, venea obosit. Alergasem mai repede ca el. Un baiat nu prinsese o fata care era cu un an mai mica decat el. Nu am mai simtit deloc oboseala. Eram invadata de iubire, de caldura, de muzica, de himera, de adiere, de frunze. De scena. Da, eram mai buna decat el si el recunostea asta. Nu a alergat asa repede ca mine, nu a reusit. Il iubeam si am realizat-o pe moment.

Am ramas prieteni, nimic nu s-a schimbat. Nu s-a schimbat pentru ca eram timida si nu stiam ce trebuie sa fac. Simteam ca o eventuala nereusita ar echivala cu sfarsitul vietii mele. Cand a fost a5a, mai venea sa ne vada. Avea ore dupa ce terminam noi. Era inca dragut si eu tot incercam sa vorbesc mai tare cand trecea pe langa mine. Vroiam sa ma observe. Trebuia. Intra5a m-am mutat eu din scoala. Nu am mai vorbit. Blestemul trecuse, demonicul care lovise din plin in clasa a3a se retrasese complet stergand cu precizie orice urma. Nu imi era dor de el. Cand eram a7a am venit intr-o zi cu o fosta colega la colegii cu care petrecusem patru ani de scoala si era acolo, in fata scolii. Pe o banca, cu telefonul in mana, se uita usor pierdut in sus. Eram timida. El parea neschimbat. Era mai inalt, mai matur, dar de undeva din el izbucnea scanteia aceea infantila pe care o iubeam asa de tare. Am zis ca atunci cand plecam ma opresc si ma prezint. O sa stie cine sunt. O sa-i cer un numar de telefon sau ceva. Puteam cumva sa vad ce urma, dar nu am mai avut sansa. Cand am iesit nu era acolo, nici in curtea scolii, disparuse. Fusese inghitit de pamant, poate. De data asta eu nu l-am prins. Timiditatea imi mai pusese inca o piedica peste care nu am trecut. A fost ultima data cand l-am vazut. Apoi au urmat restul baietilor pe care i-am placut, pe care am crezut ca-i iubesc si pe care i-am si iubit.

Fusese o zi mirifica. Era soare, primavara. Vantul adia usor si purta dupa el frunze, praf, fosnete si iubire…Prima mea iubire.