Poezie dadaista din cautarile de pe blog (draft 1)

ce se intampla daca inghiti scrum de tigara?

scapare de diazepam 

tarfe dristor 

metrourile au nume de flori

 

 

 ce tigari fuma kurt cobain?

 

 versuri pentru el 

am luat aseara diazepam ca nu reuseam sa adorm si tot nu am adormit l-am luat pe la 8 si era 3 si tot nu dormeam 

am visat o scrumiera

 bomboane cu cianura 

p.s. te ador

cum a murit viviane?

 

 

 margarete galbene

buzele tale ca de muscata

margarete rosii

 

 

 fete cu breton drept

fete cu breton drept 16 ani

fete brunete de 15 ani

breton intors cu placa

fete brunete desenate

 

hazy curtains of smoke

fum de tigara sarut pe gat dimineata la o cafea

sarut stangaci

vis cu broaste

acuarele

 

vitrine frig pe perna de aer

fum praf scrum 

 

broscute verzi in vis?

bucăţică după bucăţică, nu se termina niciodată. apoi am ajuns într-un cimitir. mi-am gravat cu ea numele pe fiecare piatră de mormânt uscată de soare  

 

sufletu si inia

Metroromanta – povestile fenomenale in care nu se intampla nimic.

inspirat de steleverzi – metroromanta

EROILOR

E 2007, da, si e spre vara. E cald. Am fost pe motoare cu maya, chuby si matei. Acum mergeam spre casa. Era in statie la universitate. Stateam pe o banca ascunsa  unde pe sub o scara. Nu era orientata cu fata spre nici un peron. E destul de intunecos, scara tine umbra. Imi scot din ghiozdan un creion si ma apuc sa desenez cerculete pe podea. E rece si se coloreaza greu, oricum se sterge totul repede. Cineva se aseaza langa. Vine metroul.

IZVOR

Dristor. Dristor 1. Sau 2. Nu stiu.E Dristorul pentru Unirii. Mergem acasa. Eu cu Husky si cu Catalin, parca. E intuneric in statie. Si zgomot. Iau aparatu’ si incep sa filmez aiurea. Spunem prostii si radem, pare foarte haios pe intuneric. E inedit trebuie sa recunosc si oricum noi suntem a8a, deci nu ne pasa. Se aprinde lumina. Ne orbeste in prima faza, e asa de alba. Ne sugruma ochii si acum nu mai avem parca nici o dorinta de a mai rade sau vorbi. Pare degeaba. E lume destula in statie. Pe scari cobor grabiti cativa indivizi. Vine un metrou.

PIATA UNIRII

Clasa a9a. Prin iarna. E frig si ne-am ratacit pe niste strazi in zona Iancului. Am mers cu Savin sa-si ia bilet la Sepultura. Acolo aveam doua broaste testoase care se uitau insistent la mine. Unde sa le iau? Ce sa fac cu ele? Plecam. Ajungem la metrou. Peste ceva timp suntem la Dristor. Mi-e foame. Se facuse tarziu, nu prea mancasem nimic in ziua aia. Victor imi da un sandvis, nu ii era foame. E cu cascaval si castraveti si e foarte bun. Si nici nu imi mai e asa foame.

DRISTOR

Tot a 9a. Martie-aprilie. Suntem la Dristor si ca deobicei, venim de la liceu. Savin, Victor, Oaie si cu mine. Eu filmez. Ne prostim, Victor se ascunde, face pe Batman. Ma duc dupa el, cu tot cu aparat. Se intoarce foarte repede si imi da un cot in nas. La o asemenea viteza a durut ca naiba. Vine metroul. Ne urcam, cred ca toata lumea observa cum de la soc incepusem sa plang si sa rad in acelasi timp. Nasul imi sangereaza, Savin ma tine in brate si ma ajuta cu un servetel. Inca doare. Toti par ingrijorati. Victor isi cere scuze. Iar si iar si iar. Cand ajungem la Unirii nu mai sangereaza asa tare. Tot doare. M-a durut o saptamana, mi-a fost frica sa le zic parintilor ca inca ma doare, nu vroiam sa-si faca griji. Stiam ca o sa fie bine. Timp de 2 luni dupa incident cand imi suflam nasul curgea sange.

IANCULUI

Sunt la Dristor. 1 septembrie. Trebuie sa ajung la Iancului. Acolo ma vad cu Savin, Sara, Oaie si Maria. Sunt in metrou si astept sa plece.

Sunt in intarziere. Ma suna Oaie. Vorbesc incet, nu vreau sa deranjez.

Eu: da?..

El: lavinia, unde esti?

Eu: la dristor, in metrou, acum am urcat si cred ca pleaca intr-un minut-doua…

El: bine..

Eu: mai am astea doua statii si ajung

El: aha..

Eu: ok, hai ca ne vedem imediat, scuze..

Primul loc liber pe care l-am gasit a fost langa o matahala de 35-40 de ani. Cand incepe brusc sa se aude o manea imi dau seama ca ii suna telefonul. Tresar putin, nu se grabeste sa raspunda.

El: da, ba..

(intrebat probabil ce face sau unde e)

El: in metrou, dracu’, la dristor..

(intrebat pe unde merge)

El: doua statii, la Iancului am ceva treaba, dar nu mai pleaca in mortii lui…

(…)

El: bine, bine, ba, salut.

Vorbise extrem de tare, cu o voce groasa si vulgara, pe un ton asa scarbos. Avea de comunicat aceiasi informatie ca si mine. E in metrou la Dristor, asteapta sa plece si coboara la Iancului.

Metroul mai sta 2 minute, apoi se inchid usile si porneste, e destul de plin, a stat mult la Dristor. Doua statii si ajung…

PIATA VICTORIEI

Clasa a6a, a7a, a8a, a9a. Mereu cand mergeam cu metroul de la scoala, mergeam in grup. Mergeam vreo 3-4 deobicei, uneori si mai multi. Daca avem de mers in directii diferite stam in mijloc, mai incurcam “traficu” de persoane. Asta e. Stam in gasca. Pana vine metroul. Oricum o sa ne vedem si maine, nu?

TINERETULUI

Clasa a6a. Cu Andreea de la mine din clasa si Chubby in metrou. De la Dristor, logic. Pleaca din statie, merge cateva secunde si se opreste. Cumva intr-o rana, partea din stanga e mai jos decat cea din dreapta. Lumea nu se agita prea mult. Miroase a cauciuc ars si a fum. Noi radem. Singurii mai veseli. Vagon trist. Ingrijorat. Metroul pleaca apoi si totul e in regula.

GARA DE NORD

Metrou. La metrou vor fi mereu reclame la ceva. La Unirii 1 erau la o imprimanta. La Unirii 2 o companie de turism care ofera nu stiu ce bilete de avion, cursuri de calculatoare. La Romana era ceva pentru Altex odata, parca. La Universitate un serial. La Dristor lapte uht. Postere cu filme. Yes man, Watchmen, Knocked up, Inglorious bastards. Postere la concerte. Afise mici. Biletele. Rugaminti. Sesizari. Atentionari. Majorari. Scuze. Liste. Preturi. Etichete. Ecrane. Gunoaie. Guma de mestecat. Pe fiecare perete e cate ceva. Si peste fiecare “cate ceva” este si un sticker cu “LOVE CAN BEGIN HERE.”

INDUSTRIILOR

Visezi. Orice, despre oricine, oricum. Actiunea se petrece oriunde. Acum se petrece la metrou.

Primul vis pe care l-am avut legat de metrou a fost in clasa a6a. Visam ca eu cobor scarile ca deobicei, cu lume cunoscuta. Cum ajungeam la nivelul peroanelor se facea curent si decolau avioane.

Al doilea vis e tot din clasa a6a. Eram tot la Dristor. Alergam pe langa peronul din stanga, cel de Unirii. Eram alergata. Am sarit pe linie. Cum se termina peronul, in ambele parti, erau cortine de catifea rosie Am trecut printr-una.

APARATORII PATRIEI

Clasa a9a. Dristor. Venim de la scoala. E sfarsitul lui octombrie. Eu, Oaie, Victor si Savin. Ne asezam frumos eu cu Oaie si Savin. Victor face poza. Fiecare se stramba. Veneam de la ore, aveam motive. Suntem fotogenici? Nu cred.

AVIATORILOR

Clasa a9a. Septembrie. Metrourile au nume de flori si de capitale europene. Liliacul. Berlin. Crizantema. Nicosia. Budapesta. Lisabona. Frezia. Ma rog, sunt. Stau atenta cand trece metroul, trebuie sa prind numele…Paris?Praga? Numele nu schimba situatia cu nimic, dar ii da putina culoare. Putin zgomot, eleganta, parfum, aglomeratie, liniste. Mit (?).

POLITEHNICA

Shade.: D’asta ador metroul

Shade.: E un sentiment mirific in el

GaRGaRiTSa.: e o lume izolata

Shade.: E O LUME

Shade.: FRUMOASA

Shade.: am impresia ca

Shade.: tot timpu

Shade.: voi ajunge la un loc

Shade.: care imi va da fericirea

Shade.: si nu e, dar

Shade.: tot timpul am impresia

GaRGaRiTSa.: si mie-mi place metroul

GaRGaRiTSa.: e linistit

GaRGaRiTSa.: si e, nu stiu…e in subteran, dar pare in cer

Shade.: mai ales la statia

Shade.: Imgb 1 (Dimitrei Leonida)

Shade.: unde picura

Shade.: unde sunt stalactite

Shade.: si stau singur si ma intreb

Shade.: “unde vrei sa ma duci?”

GaRGaRiTSa.: ador metrou

GaRGaRiTSa.: e si spatios si luminos

Shade.: defapt

Shade.: e asa

Shade.: intim

Shade.: si

Shade.: si riscant…

GaRGaRiTSa.: da

GaRGaRiTSa.: pot fi accidente.

GaRGaRiTSa.: dar peste tot pot fi

Shade.: care iti promite intr-un mod nesigur

Shade.: un final

Shade.: fericit

GaRGaRiTSa.: doar ca aici nu ai cum sa “evadezi”

GaRGaRiTSa.: da

CAPAT DE LINIE

un capat de linie undeva, pe metrou, la noi. La toate magistralele, nu conteaza la care. Trenul inainteaza indraznet prin pamant. Lumea e diferita, e mai calma, mai draguta. Deasupra noastra sunt claxoane, blocaje, intersectii, stopuri, reguli. Aici avem libertate. Libertatea de a ne crea propria legenda. Aici nu se intampla nimic extraordinar, totul e comun si am trecut prin el cu totii, dar ni se da sansa sa credem ca pentru cateva minute suntem intr-o comunitate mai intima, mai placuta, mai vaporoasa. Un club select unde intra orice se poate conforma regulilor. Nu ai trecut, nici prezent aici. Viitorul este incert si nu te poti gandi la el fara sa te agati de ganduri si dubii – daca raman blocata? Cum ies? Daca se opreste intre statii si nu mai e lumina? Ce fac? Cum procedez?.Nu. Aici vii doar sa iti umpli sufletul de fericirea ce sta in mediul acesta ascuns, apoi pleci. Iesi la suprafata si te duci unde ai treaba. Cu orice tramvai, autobuz sau troleibuz. Metroul nu te duce nicaieri, de fapt. Doar iti aduce o senzatie proaspata cat timp avansezi prin labirint. Orice metrou.

Amintiri din subsol.

Nu stiu ce se tot intampla, dar la metroul bucurestean se petrec lucruri “necurate”. Pe linia Aviatorilor – Unirii – IMGB (linia cu garnituri cu nume de flori). De doua ori am prins in 2 saptamani. Metroul merge doar pe o linie, sta mult intre statii, aglomeratie, vine la jumatate de minut. Metrorexul nu anunta decat odata la cateva minute pe un ton liniar, fara modulatii, de mort fara dinti ca problema este cauzata din cauza unui deranjament si se mai dau cateva indicatii. Sa stam linistiti, se rezolva, metroul vine pe linia 1, le pare rau, ne multumesc pentru intelegere.

Daca stie cineva ce se intampla – mai in detaliu – spuneti-mi si mie…