i don’t need your civil war, i need your guns.
aprilie 5, 2010
guns’n roses – civil war
azi se împlinesc 14 ani de cînd a murit Kurt Cobain de la Nirvana.
prima zi oficială de vacanţă, pentru că weekendul nu se pune.
afară vremea e urîtă. închisă. întunecoasă.
azi am văzut pe cultural un film (midnight lace parcă se numea) un fel de hitchcock tribute. dar foarte bun şi singurul aspect deranjant e că într-o scenă tipa ameninţată urla ca o isterică care luase cocaină şi cobora nişte trepte săpate în jeleu într-o pereche de saboţi olandezi de lemn (inevitabil se prăbuşeşte)
desigur, nirvana – in bloom
He’s the one
Who likes all our pretty songs
And he likes to sing along
And he likes to shoot his gun
But he knows not what it means
Knows not what it means
when I say
He’s the one
Who likes all our pretty songs
And he likes to sing along
And he likes to shoot his gun
But he knows not what it means
Knows not what it means
when I say yeeeaaahhh
Inia.Broaste/Pe marginea unui vis.
septembrie 10, 2009
marti cred ca am baut o cantitate nesimtit de imensa de apa. am baut vreo 2 ceaiului, am baut un litru de apa cand ma uitam la trainspotting, am mancat o felie monstroasa de pepene si am mai baut niste apa..cam un litru jumate. cand veti insuma o sa observati ca se trece de 3 litri…nu tin dieta, nu stau sa nu mananc, dar pur si simplu…bautura (nealcoolica) peste bautura (idem) peste bautura (…). genocid de lichide. cum naibii sa-i zic? nu ma simt, totusi, vinovata cand vine vorba de actul meu lacom. au alunecat pe gat in jos si au trecut prin tot felul de chestii si au aterizat in stomac.
anarhie. dezastru. dezordine. fluturii s-au inecat si praful de pe aripile lor plutea sub forma de pelicule stralucitoare crapate. acidul clorhidric era total dezorientat si a decis sa-si puna capat zilelor impreuna cu o baza. au ramas doar broastele atrase acolo de cantitatea de lichide si lotusii pe care imi place sa-mi imaginez ca se odihnesc oaspetii mei amfibieni. pe formula acid+baza=neutralizare o spuma albicioasa si efervescenta a aparut ca o consemnare a trecerii celor doua intr-un etern chimic.
liniste. spuma s-a dus. zecile de mii de bule care au inceput sa pluteasca haotic au pocnit pe nasul broastelor (daca broastele nu au nas, de fapt, nu conteaza…imaginati-va ca au). si acum in intuneric se deschideau cateva flori de lotus. nu. acum in intuneric se aprindea un felinar in stomacul meu si abia apoi se deschideau florile ca sa vedem ce se intampla. sub felinar statea o broasca verde si obosita care-l imita pe frank sinatra. canta new york si in mana avea o moneda pe care o arunca in aer si o prindea. iar si iar si iar. un mecanism simplu si captivant. mie nu mi-ar fi iesit, dar el le prindea de fiecare data. mai incolo pe o strada imbibata in mirosul de ploaie in oras, un mormoloc se juca cu un bat intr-o balta si fredona “Should a body meet a body/Coming through the rye/Should a body kiss a body/Need a body cry?”
Asfaltul de biscuiti si crèma s-a scufundat si nu mai putea fi inviat. Zeci de ingeri cu lumanari in mana a coborat de nu se stie de unde si au reusit sa lumineze scena sufocata de panica si groaza. Broastele pluteau pe spate si citeau ziare printre bucatile de ciment de aluat pentru biscuiti. De undeva se auzea un sunet dulce si incet. O melodie in surdina.
Ingerii au inceput sa arunce lumanarile in apa, una dupa alta, iar acolo ele se transformau in capsuni. Si se scufundau lejer, se lasau inecate in ceai de afine si faceau piruete pana jos, in adancurile acestui ocean din stomacul meu. Presiunea le trantea intr-un strat de puf si fulgi si cereale. Fructele prindeau radacini si cresteau lastari semeti ce ieseau la suprafata si agatau petale de frunze de lotusi. Din mugurii noi formati zburau gargarite cu aripile translucide si luminoase. Se avantau prin apa si cand ieseau erau libelule. Cand plonjau din nou prin apa ieseau sub forma de albine verzi. Necoapte.spiralau prin acel spatiu pana cand luau foc si de nevoie picau in ceaiul de afine si ieseau gargarite. Aprins de foc, ceaiul a devenit lapte de soia.
Arborii iesiti din capsuni aveau acum in loc de muguri, paie prin care trageau laptele de soia. Ce nu stiau ei era ca in lapte era si otrava. Bratele copacilor au fost parca fulgerate de o cadenta contorsionata pana cand pareau a se lua in brate. Frecandu-se unii de altii pana la refuz incepeau sa se toceasca lasand sub ei o ploaie de confetti si felii de banane. Ele nu au apucat sa atinga suprafata apei, au fost prinse in bucatile intinse ale unei role de film.
La balta de lapte pe dopuri de pluta de la cele mai selecte vinuri rosii navigau amfienii intr-o atmosfera schizofrenica de venetia. Una fredona sonata lunii, alta dive. Una plangea, dar parea sa aiba voce. Una se balbaia in ceva politic. Una, intr-adevar recita rapid si melodios o bucata in italiana. In fine era si o broscuta muta care plesnea and laptele and pluta in incercarea de a reprezenta magia decadenta a drogurilor care-i macinau viata. O zi perfecta in captivitate.
Dar nu…nu. Pe zid scria: Marcela, te iubesc. Broastele au paralizat in aerul umed si s-au prefacut in clepsidre. Una a picat si s-a spart langa scrumiera. Cat naiba dormisem?
cine m-a/cinema intristat…
iulie 4, 2009
am fost azi la film cu niste colegi sa vedem “hangover” (la noi e tradus ca “marea mahmureala”). nu am chef sa vorbesc despre film ca nu prea am ce comenta in afara de faptul ca a fost foarte amuzant si e plin de faze comice.
pana cand incepe filmul sunt alea 10-15 minute de reclame…au fost vreo 5 previewuri sau ceva de genul, reclame la masini (1 sau 2), inghetata (1), telefoane (2) si in rest 6-7 spoturi cu copii pierduti, incercati de viata, morti, bolnavi, saraci, avortati, batuti, parasiti…era incredibil de trist. parca venisem la inmormantare. mi se taiase toata pofta de film si de ras. te facea sa te simti prost ca erai acolo in sala de cinema. stiu ca sunt probleme peste probleme in lumea asta. cancer, sida, violuri, crime, divorturi, razboaie, cataclisme naturale, dar nici cand vii la film nu poti sa stai linistit? imi pare rau de copiii aia, dar chiar acum era momentul sa mi se aduca aminte de necazurile prin care trec ceilalti?
norocul meu ca sunt un monstru ignorant si in secunda in care a inceput filmul mi-am bagat picioarele in toate spoturile