hey, satan, paid my dues

hahaham, încă două săptămîni pînă la concertul ac/dc. încă 3 teze de dat. încă o lună de școală și clasa a11a, probabil în alt liceu. undeva departe, voi șterge urmele cu atenție  să fiu sigură că nici d-zeu nu mă va găsi. o să stau să șterg urmele din spatele meu cu crenguțe de palmier și o să fac băi în piper organic și oțet balsamic.

am citit corigent la limba romînă a lui minulescu și o recomand oricui i-a plăcut de veghe în lanul de secară sau cișmigiu and co. e foarte simpatică, înspecial pe perioada cît bucu e la liceu și pension. acțiunea cam sare, se întîmplă să se povestească ceva din vară și următorul fragment să te ducă direct în iarnă. pe lîngă faptul că este o carte care zugrăvește viața liceanului romîn din diverse medii sociale, povestea are un substrat psihologic, moral, filosofic (bucu fiind constant confuz și oscilînd între diverse păreri).

au apărut la colecția de la jurnalul național de cărți romînești două titluri foarte bune: patul lui procust de camil petrescu și concert din muzică de bach de hortensia papadat-bengescu.

sunt răcită, fericită. am mai scris, mai scriu, o să mai postez.

cine m-a muscat de mana? si ultima zi de scoala.

prima problema: cine m-a muscat de mana? am o vanataie pe mana care e clar de la gura cuiva. vanataia o am din perioada 1 – 6 iunie. vanataia este facuta pe mana stanga la 13cm de incheietura in partea stanga a mainii. forma ovala, usor ascutita, ca de lamaie. 4-5 cm in portiunea cea mai lunga. culoare movulio-cenusio-culoarea-pielii. posesorul este rugat sa recunoasca fapta si sa confirme printr-un email/status/mesaj/telefon/carte postala/scrisoare de amor/mesaj pe banda la transmisiile meciurilor din campionat (care parca s-a terminat, nu?). multumesc mult.

a2a faza: azi a fost ultima zi de scoala. gata…am terminat clasa a9a cu actele in regula si mediile incheiate si trecute in carnet a fost foarte deprimant. serios, sa stai sa te gandesti ca nu mai treci pe acolo pana in toamna. treceam pe langa profesori si directori care erau in clase si cabinetele lor si mai aveau ceva treaba (traiasca birocratia. NOT) si ma gandeam cum ne calca pe nervi uneori si cum nu ii suportam si mi se topea inima. era foarte ciudat, deja imi era dor de ei, de toti. de toti care ma enerveaza, de toti cu care nu prea am tangente, de toti fata de care sunt indiferenta. e aiurea ca dracu’ sa fii in situatia asta, sa ti se faca dor de toti. nu stiu pe cine o sa vad in vara avand in vedere ca sunt plecata la munte, dar o sa vin si o sa ies cu cine mai apuc.

momentul cel mai frustrant a fost la sfarsit cand am plecat. am iesit din scoala am facut cativa pasi si m-am intors ridicand mana. am vrut si sa-mi salut scoala in mod militaresc dar si sa arat un anume deget, dar nu am facut nici una. nu aveam starea potrivita. in schimb mi-am dus mana la ochi pentru ca batea soarele foarte tare. ma uitam la scoala ca la ceva defect dar la care tineam pentru ca era al meu. scoala mea. liceul meu. sentimentul ala nasol de apartenenta sau ceva de genul. faci parte din scoala aia si din toata treaba asta jegoasa in special luni dimineata, dar fara tine nu ar fi decat o cladire galbena. e ca un pui de caine plin de noroi care sare pe tine. si apoi am plecat. ma uitam in curte, la cer, in spate…peste tot. nu cred ca realizam ce se intampla. pe mine ma marcheaza si ma fascineaza chestiile astea gen “ultima zi de a9a”.

am plecat lasand un urma un dulap gol la etajul unu si o gasca de ciudati de care o sa-mi fie foarte dor. am plecat cu ghiozdanul surprinzator de gol. cu o sticla de nestea, kinder bueno si “de veghe in lanul de secara” (editia in romana si editia in engleza). avea dreptate holden la sfarsit: “don’t ever tell anybody anything. if you do, you start missing everybody.”